Si totusi unde-am pierdut inocenta,
În dimineti obsedant de banale,
Pe care-o purtam totusi în noi,
Rapusa, etern semn de tradare?
Si totusi cum am uitat într-o zi
Seninatatea boltii solare
Ce stralucea în ochi inocenti
Nepatati de îndemnuri murdare?
Si totusi când am murit, bieti copii,
Surâzând si cu mâini preacurate,
Facând loc unor necunoscuti,
Ce se-nfunda-n placeri vinovate?
Si totusi cum va veni primavara
În lumi de sticla, înecate de Crivat,
Va mai putea steaua noastra razbi,
Prin norii-unei inimi sub înghet?
Si totusi la care raspântii,
Am gresit noi, epave batrâne?
Sa facem loc, suntem fara raspuns,
Copiilor, epave de mâine.
În dimineti obsedant de banale,
Pe care-o purtam totusi în noi,
Rapusa, etern semn de tradare?
Si totusi cum am uitat într-o zi
Seninatatea boltii solare
Ce stralucea în ochi inocenti
Nepatati de îndemnuri murdare?
Si totusi când am murit, bieti copii,
Surâzând si cu mâini preacurate,
Facând loc unor necunoscuti,
Ce se-nfunda-n placeri vinovate?
Si totusi cum va veni primavara
În lumi de sticla, înecate de Crivat,
Va mai putea steaua noastra razbi,
Prin norii-unei inimi sub înghet?
Si totusi la care raspântii,
Am gresit noi, epave batrâne?
Sa facem loc, suntem fara raspuns,
Copiilor, epave de mâine.
Poem by http://incadeveghe.deviantart.com/