Cu totii ne cautam cheile, mereu le ratacim, cad din buzunare din neatentie, sau aluneca in spatele dulapului cu oglinda de pe hol. Avem nevoie de tot soiul de ornamente, cu care ne reprezentam personalitarea pentru a le pune la chei (eu personal nu am intalnit pe nimeni care sa nu aiba
keychain, [macar unul]), ca apoi sa nu le confundam si sa le gasim mai usor. Cu toate acestea un cheia are totusi o importanta cruciala. Usi, masini scumpe, jurnale secrete, inimi, minti, dezlegari de mistere si ghicitori, fericirea: cautarea cheior este o realitate permanenta atat fizica cat si mintala.
Cand le gasim suntem fericiti si usurati - o victorie personala. Rar insa realizam ca, de fapt, noi suntem cheile propriilor noastre fericiri sau mizerii, asa ca eu o sa incetez sa mai caut cheile in alte persoane, buzunare, in spatele altor dulapuri cu oglinda sau sub alte paturi decat al meu. Suntem cu totii prea diferiti si mecanismul lacatului interior se blocheaza in timp datorita abuzului cauzat de chei nepotrivite.
And after all, the search is never really over.
